Colega care nu salută

bitch-behaveDe 5 luni de zile o salut în fiecare dimineață. Și tot de 5 luni de zile ea se face că nu aude, că se uită în altă parte sau că plouă. O știți și voi, este tipa care se crede prea frumoasă și prea deșteaptă ca să salute pe oricine. În cazul de față o și înțeleg, eu sunt doar un emigrant cam grăsuț, cam urâțel și cu ochelari.

Singura ei problemă este că în curând emigrantul grăsuț, urâțel și cu ochelari o să-i fie șef direct și chiar dacă nu sunt un tip ranchiunos tare sunt curios cum o să dreagă busuiocul.

Doamnelor, domnișoarelor, în caz că nu v-a spus-o nimeni până acum, băgați la tărtăcuță: la serviciu nu este ca la liceu, salutul sau răspunsul la salut sunt o formă de respect și de politețe, nu o declarație de dragoste. În caz că ești nesimțită și carieristă ține minte că există riscuri: ultimul om ajuns în firmă este posibil să-ți devină șef. Așa că măcar pentru a păstra aparențele salută-l!

Partea distractivă este că am mai văzut așa ceva. Eram proaspăt venit într-o firmă, lucram într-un domeniu oarecum nou pentru mine și aveam colegi mai vechi pe proiect pe care îi rugam să-mi mai explice câte ceva, dar erau fie prea ocupați, fie prea dornici să se știe indispensabili în firmă. Și ei au avut aceeași problemă: când șeful și-a dat demisia și a plecat, am preluat eu managementul echipei 🙂 și ca prin magie toți au devenit prietenoși. Și zău că este amuzant să-i vezi pe unii cum din dulăi devin niște lingăi.

Have something to say?